„Se zice că trece timpul. Timpul nu trece niciodată. Noi trecem prin timp. După cum unui călător din tren i se pare că trec arborii din câmpie, aşa şi nouă ni se pare că trece timpul. În realitate, nici arborii, nici timpul nu trec, noi suntem acei ce trecem. Timpul e veşnic acelaşi, asemenea lui şi în repaus etern ca şi spaţiul”. G. Ibrăileanu, Note
GARABET IBRĂILEANU
1871 – 1936
1871
La 23 mai se naşte la Târgu-Frumos, G. Ibrăileanu; în anul următor familia Ibrăileanu se mută la Roman.
1876
Copilul rămâne orfan de mamă.
1883-1887
Ibrăileanu se distinge ca elev al gimnaziului „Roman-Vodă” din Roman. La 16 ani rămâne orfan de tată.
1887
Continuă studiile la liceul „Codreanu” din Bârlad, unde se împrieteneşte cu Raicu Ionescu-Rian şi cu alţi colegi cu care formează o mică societate culturală: „Orientul”.
1889
La 1 iulie apare la Roman revista „Şcoala nouă”, în care Ibrăileanu debutează sub pseudonimul Cezar Vraja.
1890
Student al Facultăţii de Litere din Iaşi, Ibrăileanu regăseşte pe Raicu Ionescu-Rian, colegul de la Bârlad.
1891
Studentul la Litere Ibrăileanu este şi bursier al Şcolii normale superioare, urmând secţia istorico-filosofică.
1895
Ibrăileanu publică articolele regretatului său prieten Raicu Ionescu-Rian.
1896
În editura „Samitca” din Craiova apare Bel-Ami, roman de Guy de Maupassant, tradus de Cezar Vraja. Licenţiat în anul precedent, Ibrăileanu e numit la 1 septembrie 1896 profesor suplinitor la gimnaziul de băieţi din Bacău.
1900
Ca profesor de română la Liceul „C. Negruzzi” din Iaşi, îl cunoaşte pe Calistrat Hogaş, profesor al şcolii.
1901
Se căsătoreşte cu Elena Carp.
1906
În luna martie apare la Iaşi revista „Viaţa Românească”, redactată de Garabet Ibrăileanu, directori fiind C. Stere şi Paul Bujor.
1908
Este numit profesor suplinitor la catedra de Istoria literaturii române moderne a Facultăţii de Litere din Iaşi.
1909
În editura „Vieţii Româneşti” apar volumele: „Spiritul critic în cultura românească” şi „Scriitori şi curente”.
1912
Ibrăileanu publică teza de doctorat în litere „Opera literară a domnului Vlahuţă”. Este numit profesor titular la Facultatea de Litere şi Filosofie.
1916
„Viaţa Românească” îşi încetează apariţia.
1919
Din iniţiativa lui Garabet Ibrăileanu apare revista săptămânală „Însemnări literare”.
1920
La 1 martie reapare „Viaţa Românească”
1930
Apare volumul „Studii literare”. Volumul „Privind viaţa” reuneşte aforisme publicate iniţial în revista „Însemnări literare”, cărora li se adaugă altele inedite.
1933
„După 27 de ani”, cum îşi intitulează cuvântul de rămas bun, G. Ibrăileanu trece conducerea „Vieţii Româneşti” lui M. Ralea şi G. Călinescu. Apare romanul „Adela”. În iunie i se conferă premiul naţional de proză.
1936
La 11 martie, Garabet Ibrăileanu se stinge din viaţă în sanatoriul „Casa Diaconeselor” din Bucureşti.
Despre Ibrăileanu…
„Ibrăileanu n-a condus numai o revistă; a condus o adevărată şcoală literară şi a făcut-o cu o pasiune unică, în care se concentra cu toate puterile sale, ca pentru singura justificare a existenţei sale. El a format mai multe generaţii de intelectuali, cititori ai Vieţii Româneşti. Le-a stilizat şi le-a sistematizat concepţiile. A stimulat şi îndrumat multe talente literare. A avut o pasiune apostolică de Socrate şi a pus pecetea inteligenţei şi culturii sale pe manifestările sale culturale şi literare ale unui sfert de veac”. Demostene Botez, Memorii
„Personalitatea lui Ibrăileanu e complexă. Om blând, modest, dar în acelaşi timp arzător şi fanatic, ironic, subtil, pesimist, dar şi optimist. Este firea de „om răspântie”, e o fire dialectică, în care negaţia şi afirmaţia se întâlnesc necontenit în armonii noi. Aceste sinteze posibile ale minţii sale au făcut la rândule posibile atâtea influenţe diverse şi puternice asupra celor ce au avut prilejul să-l apropie”. Mihai Ralea, Criticul ştiinţific, G. Ibrăileanu